- piéptene
- s. m., pl. piépteni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
piéptene
Look at other dictionaries:
pieptene — PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi… … Dicționar Român
pieptănuş — PIEPTĂNÚŞ, pieptănuşi, s.m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaş, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. uş. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX 98 PIEPTĂNÚŞ s. v. pieptănaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
darac — DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi… … Dicționar Român
kamă — KÁMĂ s.f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naştere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheaţă stagnantă şi versanţii văii. (din engl. kame <… … Dicționar Român
pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… … Dicționar Român
pieptănariţă — PIEPTĂNÁRIŢĂ, pieptănariţe, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă şi subţire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreţ (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. ariţă. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004.… … Dicționar Român
ragilă — RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti… … Dicționar Român
spată — SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste… … Dicționar Român
ţesală — ŢESÁLĂ, ţesale, s.f. 1. Unealtă de metal dinţată, cu care se curăţă pielea şi părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. fig. (fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. Trimis de valeriu, 18.11.2006. Sursa: DEX 98 ŢESÁLĂ s. (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
buzunar — BUZUNÁR, buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se ţin lucruri mărunte. ♢ loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporţii mici; de valoare redusă. Ediţie de buzunar. ♢ expr. A fi… … Dicționar Român
